Cody Rhodes si Ted DiBiase, care sunt in categoria tinerelor talente din WWE, au recunoscut in revista WWE ca au invat foarte multe de la tine. Dar ce ai invatat tu de la ei?

Desigur, a fost prima data cand aveam grija de 2 tineri si le impartaseam cunostintele mele. Inainte de Legacy, eu eram mereu cel care invata. E un proces lung, cel in care evoluezi in wrestling; faci greseli pentru ca apoi sa inveti din ele si sa le eviti. Nu ma gandeam doar la mine din punct de vedere al industriei. Vroiam sa ii ajuta sa evolueze astfel incat, la un moment dat, sa ajunga sa aiba meciuri de Main Event. Cred ca cele 18 luni au fost o perioada foarte buna pentru noi. Am avut suisurile si coborasurile noastre, insa Cody si Ted i-au invins pe DX. Au invins doi oameni care impreuna au 40 de ani de experienta in industrie.

Care este lucrul pe care nu ai putut sa ii inveti?

Exista un element instinctiv in ceea ce facem noi. Ati auzit multi fosti wrestleri, legende precum Arn Anderson, Pat Patterson, Tony Garea si Jack Lanza vorbind despre asta. Cand eram la inceput, il auzeam pe Dr. Tom Prichard vorbind despre factorul 'el'. Acesta poate insemna multe. Eu vad astfel situatia - este acel lucru pe care il faci in ring care te separa de ceilalti, lucrul care te face diferit intr-un mod bun. Aceste mici detalii l-au facut pe Undertaker atat de mare, si i-au facut pe Shawn Michaels si Ric Flair legende. Tine de tot - de la promouri, capitol la care mai am multe de invatat, limbajul trupului. Nu e vorba numai de executarea unor manevre, pentru ca e clar ca nu merg acolo si execut o gramada de manevre acrobatice, abia daca parasesc putin podeaua, insa sunt capabil sa spun o poveste. Cand faci prea multe intr-un timp foarte scurt, publicul nu poate fi atent la tot ce se intampla. Se pierd. Daca devine o expunere prea mare de manevre atletice, pierzi povestea. Nu sacrific povestea pentru o manevra cool sau pentru aplauze de la public.

Este surprinzator sa auzi pe cineva cu experienta ta spunand ca nu se simte confortabil la microfon. De ce e asta?

Vorbitul la microfon e unul dintre lucrurile care mi-au luat cel mai mult sa ajung la un nivel la care sa fiu confortabil. Sunt confortabil cand tin un promo in care am putine de spus, dar ce spun are impact! Nu sunt John Cena sau Chris Jericho sau The Rock. Daca incepi sa te balbai in timpul unei televiziuni live sau incepi sa povestesti tot ce s-a intamplat in ultimele 2 luni intre tine si un rival, pierzi membrii ai Universului WWE! Poate este vocea mea monotona adanca. Poate ca sunt putin plictisitor de ascultat. Cand sunt capabil sa combin limbajul trupului si expresiile fetei cu promouri direct si puternice, totul e bine.

Trebuie sa aflam: cat de amuzant e sa lovesti adversarul cu un RKO?

Hell yeah, e o explozie de adrenalina! Acum ca si publicul ma sustine, chiar le face placere sa execut RKO-ul. Si atunci cand fac un RKO si publicul reactioneaza cum o face acum, e o explozie si mai mare!

Este cineva acolo pe care trebuie sa il lovesti cu piciorul in cap care este pe lista ta neagra a celor care trebuie neaparat sa isi ia un picior in cap?

Poate Freddie Prinze Jr. I-am dat deja un backcracker.

Acum ca Legacy s-a terminat, cum vrei sa iti securizezi mostenirea in wrestling?

Nu planuiesc sa fac ceva special. Timpul va decide ce sunt capabil sa fac, asa ca intreaba-ma peste 10 ani. Momentan, telul meu este sa devin unul dintre cei mai importanti din companie, iar pe termen lung, vreau sa raman in frunte pana la finalul carierei mele. Cand fanii wrestlingului se gandesc la WWE, se gandesc la nume ca Shawn Michaels, Stone Cold Steve Austin, The Rock, John Cena, Triple H si Undertaker. Vreau sa fiu si eu pe aceasta lista. Vreau sa fiu in acest grup. De incredere, asa vreau sa fiu. Ferit de accidentari si de incredere.